Biserica greacă „Metamorphosis” reprezintă un lăcaș ortodox de mici dimensiuni, situat în zona istorică a Constanței, nu departe de plaja Modern. Construcția Bisericii a început în anul 1862, cu acordul sultanului Abdul Aziz Bin Mehmet Han. Grecii din Constanța au o istorie străveche, Tomisul fiind întemeiat de coloniștii milesieni în secolul V î.Hr. În epoca romano-bizantină, în Constanța existau nu mai puțin de 5 basilici paleocreștine, una dintre ele fiind descoperită în port și alta chiar sub Catedrala Episcopală. În epoca medievală, grecii au fost în relații bune cu domnitorul român Mircea cel Bătrân, conducător al Dobrogei, iar între anii 1417 – 1878, timp de 461 de ani, sub ocupație otomană, grecii s-au îndeletnicit cu negustoria, navigația și chiar cu medierea diplomatică, fiindcă musulmanilor, prin Coran, le era interzisă învățarea limbilor străine.
Cum grecii învățaseră limba turcă, ei erau cei care, alături de evrei, asigurau contactul cu negustorii români, occidentali, cu ciobanii care aduceau turmele la iernat în Balta Ialomiței, coborându-le de pe munte sau în porturile Brăila și Galați, pentru a vinde lână, miei și carne de batal musulmanilor cărora Coranul le interzicea consumul cărnii de porc.
Așadar, grecii și-au asigurat în Constanța o prezență economică activă, punând bazele unei comunități mici ca număr, dar eficientă ca putere economică, unită prin credința ortodoxă cu puținii români, urmași ai populației dobrogene romanizate, care trăiau în localitățile din relieful destul de dur al Dobrogei, unde nici clima nu le era una prielnică, iernile fiind greu de suportat, iar verile înăbușitoare. Totuși, grecii au fost atrași, ca și strămoșii lor, de generozitatea Mării Negre, marea în general fiind practic esența vitală a civilizației elene.
Clădirea Bisericii grecești „Metamorphosis” a fost proiectată de arhitectul grec Iani Teoharidi, care s-a încadrat în regula ca biserica să nu depășească în înălțime nicio geamie din oraș. În plus, ea a fost construită mai departe de cartierul turcesc.
Finalizată în anul 1867, sfințită în 1868, Biserica „Metamorphosis” are doar 10 metri înălțime, 25 de metri lungime și 12,5 metri lățime, deci un aspect simetric. În 1947 i-a fost adăugat turnul care se vede astăzi.
Materialele de construcție au fost cărămizile și piatra naturală. Stâlpii de susținere au fost realizați din lemn de cedru, în timp ce podeaua a fost realizată cu marmură albă adusă din Grecia. Ușile și ferestrele neboltite au fost protejate cu gratii din fier forjat foarte frumos și atent lucrate.
Interiorul bisericii are un aspect mononavat, fără abside cu înălțime egală, amintind de sala unui templu grecesc clasic de tip ”peripter”. Grecii au decis să strângă obiectele de decor încă înainte de a fi gata clădirea bisericii. Au fost aduse patru policandre din cristale de Murano, donate în anul 1862, din Grecia. Șase sfeșnice din argint au fost aduse de la Constantinopol. La Biserica „Metamorphosis” a fost adusă și o Evanghelie ferecată în argint. Icoanele au fost lucrate în perioada 1812-1870.
Biserica are o zidărie albă, în forma locașurilor din Grecia, cu un fronton treflat, o intrare monumentală cu trepte, pe care o găsim în orice templu grec. În registrul de jos, intrarea monumetală de tip portal este flancată de două intrări mai mici cu partea superioară în arc de cerc. În registrul de sus, o fereastră circulară (ce amintește de expresia ”hresmonului” antic creștin grec, adică monograma XP-Hr – Hristos) plasată deasupra ușii este flancată de alte două ferestre asemănătoare cu cele de jos, dar mult mai mici. Din față, treptele dau iluzia de peripter (templu înaripat). Pe lateral, între coloanele stilizate, au existat ferestre cu partea de sus rotunjită.
Turnul adăugat în 1947 (pe locul micului turn dintr-o bucată, cu acoperiș în formă de cupolă), în stil monumental, lipit de corpul bisericii și nu alăturat precum vestitele „campanilla” specifice arhitecturii italiene catolice, cuprinde o intrare, o fereastră și o mică logie, pe fiecare din cele trei părți exterioare. Pe frontonul bisericii se află o cruce greacă (cruce cu brațele egale). Simetric, pereții exteriori au fost ornați cu silueta unor coloane în stil doric, pe care se sprijină stilizată un fel de arhitravă fără triglife. De o parte și de alta a ferestrei rotunde sunt încastrate două medalioane pătrate, un altul fiind încastrat deauspra intrării din turn. Turnul paralelipipedic se termină cu un foișor al cărui acoperiș este în formă de trunchi de con, sprijinit pe coloane rotunde. Pe acoperiș se află, de asemenea, o cruce greacă.
Dintre sfinți, cea mai importantă reprezentare o are Sfântul Fanurie, un sfânt tradițional al grecilor de pretutinden, cinstit anual pe data de 27 august. Un pictor de pe Muntele Athos a creat pictura originală, în ulei. Fumul lumânărilor, trecerea timpului, au determinat ca în anii 1988 și 1989, biserica să beneficieze de refacerea picturii de către pictorul Nicolae Radu.
Slujbele Bisericii elene „Metamorphosis” au fost oficiate de preoți greci, în limba elenă, până în 1948. După aceea, preoții români au preluat sarcina oficierii cultului, în limba română. În anul 1974, Comitetul Parohial Elen a solicitat intrarea Bisericii „Metamorphosis” sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române, mai exact a Arhiepiscopiei Dunării de Jos și Tomisului.
Mica biserică elenă „Metamorphosis” este de o frumusețe deosebită, mică, zveltă, proporțională, cu o arhitectură clasică, neîncărcată de podoabe și zorzoane, mărturie a faptului că grecii dobrogeni au dorit să își arate dragostea prin rugăciune și cult și nu prin podoabe exterioare. Evident, stăpânirea otomană până în 1878 a fost o frână în ridicarea unei biserici mai mari, dar comunitatea greacă a decis să investească resurse și în construcția unui teatru, fiindcă teatrul este una din invențiile pe care vechii greci le-au impus omenirii.
În data de 23 noiembrie 1878, cu participarea locuitorilor Constanţei, s-a oficiat primul Te-Deum de mulţumire pentru victoriile de la Plevna, Vidin, Rahova şi pentru Unirea Dobrogei la Ţara Mamă – 14 noiembrie 1878. În 1954, Biserica „Metamorphosis” a devenit monument istoric, fiind inclusă pe Lista Patrimoniului Cultural Naţional.
Biserica a fost înconjurată de o curte, în care a fost ridicată o clădire mică pe post de casă parohială. În curte a fost amplasată o cruce de piatră, pe care este inscripţionat în limba greacă: „Marea binefăcătoare Maria St. Rizou”. Maria St. Rizou a donat comunităţii elene mai multe imobile.
Biserica „Metamorphosis” a fost resfinţită în anul 1991. Aceasta are două hramuri: 27 august – Ziua Sfântului Fanurie şi 30 noiembrie, Ziua Sfântul Andrei. În prezent, slujbele religioase se săvârşesc în limba elenă și în limba română.
„Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos” reprezintă o sărbătoare emblematică a creștinilor în care Iisus Hristos Şi-a schimbat în chip minunat chipul feţei Sale, pe Muntele Tabor, ”înDumnezeindu-se”, în prezenţa Ucenicilor Săi: Petru Ioan şi Iacov.
Tradiția spune că Iisus ar fi fost văzut de ucenici vorbind cu Moise și Ilie, profeți ai Vechiului Testament.
Sărbătoarea a fost instituită oficial la sfinţirea unei biserici zidite de Sfânta Împărăteasă Elena, mama Împăratului Constantin cel Mare, pe Muntele Tabor, în secolul IV. Documentele încep să o ateste din secolul V, iar în secolul VIII Sfântul Andrei Criteanul a compus o predică pentru ”Schimbarea la Faţă”. Sfinţii Ioan Damaschin şi Cosma au compus imnuri religioase în cinstea sărbătorii, aceasta fiind celebrată deja de către toți creștinii.
Alegerea simbolică a hramului este mărturia schimbărilor pe care grecii dobrogeni au trebuit să le suporte de-a lungul secolelor în care au trăit la Pontul Euxin.
0 Comments