În apropierea falezei Cazinoului din Constanţa, se află Muzeul ”Ion Jalea”, unul dintre puţinele muzee din România dedicate exclusiv sculpturii, proiectat de celebrul arhitect Victor Ștephănescu. Ne referim la zona istorică a Constanței, în capătul Bulevardului Elisabeta, lângă Catedrala Sfinții Petru și Pavel, pe Strada Arhiepiscopiei nr. 26.
Casa care azi găzduiește Muzeul ”Ion Jalea” a aparţinut Prefectului Constanţei, Constantin Pariano (1846-1930). Născut în județul Dâmbovița, la Comișani, Constantin Pariano (de origine greacă) a fost de trei ori prefect și de trei ori senator de Constanța până la Primul Război Mondial. A fost numit, grație afacerilor din agricultură, ”patriarhul agriculturii dobrogene”, deoarece, la Hasancea-Valul lui Traian, a fondat prima fermă modernă din Dobrogea, pe moșia lui.
Stilul arhitectural al ”Casei Pariano” este o combinație a celui brâncovenesc (palatele Potlogi-Dâmbovița și Mogoșoaia, lângă București) şi a celui neoromânesc, stil care l-a consacrat pe arhitectul Victor Stephanescu, în ”nebunii ani ’20”, imediat după terminarea pandemiei de ”gripă spaniolă” și a Conferințelor de Pace de la Paris-Versailles. Clădirea a fost finalizată în anul 1920.
Stilul neoromânesc se bazează pe structura clasică a culei oltenești în ceea ce privește corpul central, avansat, în raport cu celelalte. Există de asemenea, un pridvor, prevăzut cu arcade care cad pe coloane. Arcadele brâncovenești, spre deosebire de cele neoromânești sunt cu motive vălurite, rotunjite, amintind pe undeva și de stilul oriental. Corpul central are intrarea centrală cu partea superioară în semicerc. În stilul neoromânesc există și turnul de apărare. Clădirea Muzeului Ion Jalea are pridvor, subsol, parter și etaj. Subsolul este un atribut de bază al construcțiilor neoromânești, acesta fiind uneori locuit sau folosit pe post de depozit sau de pivniță, cramă. Explicația este simplă : turcii interzicând construcțiile din piatră de suprafață, boierii români alegeau să aibă case cu pivnițe de adâncime, pivnițe de taină -”tainițe”, ca și mânăstirile. De cele mai multe ori, de la pivnițe porneau tunele subterane tencuite în cărămidă, bolite, cu răsuflători și nișe pentru iluminat (torțe cu seu de oaie, lumânări sau opaițe cu ulei), prin care, la nevoie, își puteau salva viața sau averea, în cazul unor invazii sau jafuri ale turcilor, ori boierilor rivali.
Casa s-a aflat în anii ’60 în Patrimoniul Statului, iar pentru că în anul 1968, sculptorul Ion Jalea a decis să doneze orașului de care și-a legat numele, o bună parte din sculpturile sale (108 sculpturi), a fost luată decizia înființării muzeului actual. O replică la scară mică a ”Arcașului” se găsea în dormitorul cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu din Palatul Primăverii.
Sculptorul Ion Jalea și-a urmat părinții care s-au mutat de la Casimcea la Ciocârlia. A urmat gimnaziul la ”Gimnaziul de Băieți Mircea cel Bătrân” unde s-a remarcat în arta sculpturii. Primăria din Constanța i-a oferit o bursă, care i-a permis să studieze mai departe la București, de unde, asemeni lui Constantin Brâncuși cu o generație mai devreme, a plecat la Paris, unde a stat în anturajul unor mari maeștri ai timpului, care i-au influențat decisiv cariera artistică. Ion Jalea a folosit marmura, bronzul, piatra naturală, ghipsul, bronzul, fiind deci un sculptor polivalent.
Sculptorul Ion Jalea este un exemplu de om care și-a înfruntat destinul. În timpul Primului Război Mondial, Ion Jalea (născut la Casimcea, la 19 mai 1887, decedat la București, la 7 noiembrie 1983) a luptat pe front, pierzându-și brațul stâng în 1917. Condamnat astfel la o infirmitate îngrozitoare pentru un artist, Ion Jalea a continuat să sculpteze, creând capodopere extraordinare, precum celebra sculptură ”Arcaș odihnindu-se”. Ion Jalea a surprins în sculpturile sale personaje creștine, personaje mitologice, țărani la muncile câmpului, personaje care par angrenate în luptă, alături de portrete, nuduri etc.
În anul 1984, familia artistului Ion Jalea a mai donat o serie de sculpturi (119 sculpturi), ajungându-se la totalul de 227 de lucrări ale sculptorului, existente în acest muzeu.
0 Comments