Între 1880-1902, în apropiere de Farul Genovez fusese ridicată o construcție de lemn, ”cazină”, unde aveau loc spectacole de teatru, baluri. ”Cazina” cuprindea o sală de paiantă, cu pereții interiori căptușiți cu scânduri vopsite în ulei și ”servea de distracțiune vizitatorilor în sezonul băilor”, putând fi utilizat și pentru ”baluri de binefacere organizate de primărie”, fiind alcătuit dintr-o sală de dans, două săli de lectură, pentru ziare și reviste, doua săli de jocuri și celebra ”terasă de pe malul mării”. Era împodobit cu drapele și destul de spațios, a devenit locul de întalnire al tuturor. Lângă acest prim salon de dans, se preconizează construirea de către Henry Guarracino a unui pavilion în comunicație cu primul, situat mai jos de nivelul bulevardului.
Construcția unui edificiu demn de noul statut al Constanței, cu înzestrări asemănătoare marilor cazinouri europene, a început în anul 1904. Baronul Edgar de Marcay, proprietarul „Societăţii Marilor Stabilimente“ a fost antreprenorul Cazinoului.
Inițial, planurile au fost realizate de către arhitectul Petre Antonescu, care a proiectat o clădire cu stil arhitectonic neoromânesc. După turnarea fundațiilor, planurile au fost schimbate, Primăria Constanța apelând la arhitectul Daniel Renard, care a creat un amestec de motive decorative care dau un aspect greoi, nu neapărat monumental. Construit din 1908, în stil Art Nouveau sub influența cosmopolită a cazinourilor epocii.
La 21 decembrie 1909, inginerul Elie Radu și arhitecții Ion Mincu și D. Maimarolu sunt solicitați să se deplaseze la Constanța, într-o comisie menită să studieze cazinoul din toate punctele de vedere. Rezultatul inspecției s-a materializat prin adăugarea de noi spații: o sală mare pentru restaurant, cu bucătărie și dependințele necesare, restaurant care va fi pus în legatură cu terasa din spatele ușii vitrate, care să nu obtureze perspectiva larg deschisă asupra mării. S-au avut în vedere și degajarea scării de onoare printr-o arcadă spectaculoasă, adăugarea de intrări, vestiare, toalete, dar și suprimarea de trepte sau ferestre.
Cazinoul a fost terminat în 1910, când a avut loc și inaugurarea (anul 1912 înregistrează mici retușuri). Surprinde și azi superba decorațiune în formă de scoică marină, deasupra intrării.
Cazinoul a fost inaugurat la 15 august 1910, în prezenţa Principelui Ferdinand. A fost cel mai mare edificiu de acest fel de pe teritoriul României, unde se puteau juca jocuri de ruleta, blackjack, baccarat.
Lucrările au costat 1.300.000 de lei. Parterul avea un hol generos de primire, continuând cu o scară majestuoasă în trei rampe către etaj. De-o parte şi de alta a scării se găseau un grup sanitar şi biroul administratorului. Spre nord erau spaţii pentru garderobă, bufet cu laborator, sală de lectură, vestiar, două săli de joc şi una de biliard. La etaj era o sala de spectacole. De-o parte şi de alta a alveolei scenei se găseau foaierul artiştilor şi un budoar pentru doamne.
În 1912, baronul Edgar de Marcay a cerut Primăriei să construiască un pavilion-restaurant în faţa Cazinoului. Aşa a apărut construcţia unde astăzi funcţionează Acvariul.
Locul de promenadă de pe faleză s-a numit initial Bulevardul Principele Nicolae, iar apoi Bulevardul Ţarul Nicolae al II-lea, cu ocazia vizitei lui la Constanţa, în 1914. După Primul Război Mondial numele lui a fost Bulevardul General Alexandru Averescu, iar în 1948, la venirea comuniştilor la putere, a devenit Bulevardul 16 Februarie. În prezent, promenada este pietonală.
La 20 august 1916, când au început bombardamentele asupra Constanței, Cazinoul a fost folosit de Crucea Roșie pe post de spital de campanie.
Pe 19 noiembrie 1917, Cazinoul devine iarăşi functional. În 1934, arhitectul Daniel Renard a fost contactat pentru a efectua reparaţiile. Din 1941, Cazinoul a devenit gazdă pentru trupele germane care au fost cazate în clădire. Din nou, Cazinoul a avut de suferit de pe urma bombardamentelor, dar a fost renovat în anul 1951 cu ajutorul deţinuţilor politici. Începând din anul 1948, Cazinoul a adăpostit Casa de Cultură a Sindicatelor, iar între anii 1960 şi 1989 a aparţinut ONT Litoral. Actorul Jean Constantin a locuit în mansardă, într-o cămăruță fără utilități din podul Cazinoului, fiind descoperit de autorități cu ocazia unei vizite, actorul fiind întrebat ce căuta acolo, dimineața, când cobora spre una din dependințele clădirii. Ultima reparaţie majoră a Cazinoului a fost făcută între anii 1986 – 1988. În 1990 s-a luat decizia transformării sale în Institut Oceanografic, dar nu s-a reușit și Cazinoul a mai funcționat o perioadă ca restaurant.
După mai bine de trei decenii de degradare, Cazinoul a intrat în reabilitare, prin accesarea unor fonduri europene. În tot acest timp, a fost o panoramă tristă a ignoranței autorităților și a nostalgiei celor ce îl cunoscuseră cel puțin după 1944.
Video cu renovarea Cazinoului din Constanța, anul 2021:
Multumim pentru renovare. Cazinoul din Constanta si acvariul sunt cu destinatie turistica