Marea Moschee din Constanța, cunoscută și drept Moscheea Carol 1

            Moscheea ”Carol I” construită în Municipiul Constanţa între 1910 și 1913 reprezintă modul în care regele Carol I a ales să onoreze comunitatea musulmană din Dobrogea, al cărei statut a decăzut după 14 noiembrie 1878, când Dobrogea a revenit României. Dreptul românesc înlocuia dreptul otoman, dar turcii rămași în Dobrogera își puteau exercita liber cultul, fiindcă și statul otoman permisese creștinilor să ridice biserici în Dobrogea.

            Până în anii 60 ai secolului XX, Moscheea din Constanța era al doilea edificiu de cult musulman ca mărime, după Moscheea din Ada Kaleh, construită în secolul XVII, în fosta clădire a unei biserici franciscane (alții spun că a fost clădirea comandamentului militar austriac) din fortăreața stelată de tip Vauban de pe insula Ada-Kaleh.

            Ca dovadă a faptului că Moscheea din Constanța este mai mică, stă povestea covorului musulman găzduit în Moscheea din Constanța, adus în 1965 de pe Insula Ada Kaleh. Covorul, lung de 14 m și lat de 9 m, în greutate de 490 kg, țesut manual de Atelierul Hereke din Istanbul pentru sultanul Abdul Hamid al II-lea, timp de 17 ani, a fost dăruit de sultan comunității musulmane de pe Ada Kaleh. El se păstrează pe jumătate rulat, fiindcă nu are loc în sala principală din Moscheea ”Carol I”, în timp ce în sala de pe Ada Kaleh stătea rulat complet.

            Moscheea Carol I a purtat și numele Mahmud al II-lea (fiindcă a fost ridicată pe locul vechii geamii Mahmud din 1822, al cărei mihrab, a fost păstrat – după tradiţie), însă numele de „Kral camisi” -„Geamia Regelui” a rămas preponderent.

            Arhitectul Victor P. Ștefănescu (Stephanescu) a efectuat studii detaliate ale structurii locașurilor religioase specifice cultului musulman, prin vizite în oraşe importante din Turcia. La Istanbul, o suită specială l-a însoțit pentru a cunoaşte în detaliu monumentele care l-au inspirat în proiectarea Moscheii ”Carol I”. Până la urmă, arhitectul român a ales ca model de bază Moscheea Konya din Anatolia.

            Inginerul şi inventatorul Gogu Constantinescu a folosit pentru prima oară în România beton armat pentru a construi bolta subţire de 4-8 cm grosime. La rândul său, arhitectul Victor P. Ștefănescu (Stephanescu) a folosit o sinteză a elementelor stilistice egiptene şi bizantine, cu un împrumut maur (mihrabul de la vechea geamie) și elemente româneşti. Cei doi au construit astfel primul edificiu românesc care reprezintă o combinație de cărămidă (corpul clădirii) și beton armat (bolta, cupola, minaretul). Vechile planuri ale Kiustenge-ului, denumirea otomană a Constanţei înainte de 1878 au fost zidite în fundația noii construcții.

            Construcția este compusă dintr-o curte interioară prevăzută cu două portice, în care credincioşii se pot adăposti şi se pot spăla ritual pe picioare, obligatoriu înainte de a-şi începe rugăciunea şi din corpul moscheii în suprafaţa totală 450 metri pătraţi. În curtea geamiei, în dreapta şi stânga intrării, se află câte un spălător, dotat fiecare cu câte şase robineţi pentru realizarea abdestului (abluţiunii rituale), impuse de religia islamică. Este știut faptul că într-o moschee, credincioșii și vizitatorii se descalță în mod obligatoriu.

            Cupola a fost placată cu aramă aurită. Aceasta are înălâimea de 25 de metri şi diametrul de 8 metri. Coronamentul cupolei, ornat cu semiluna a fost amplasat astfel încât să se vedă perfect dinspre mare.

            Minaretul din partea dreaptă a moscheii, și el în stil maur, are o înălțime de 47 metri. Pe interior are 140 de trepte în spirală care duc în balconul îngust, de unde muezinul anunța ora de rugăciune și care are o deschidere perfectă spre panorama oraşului. 50 de lămpi electrice ”încoronau” cândva minaretul, ”coroana electrică” fiind aprinsă în timpul marii sărbători a Ramadanului.

            Soclul edificiului a fost placat cu piatră de Dobrogea cioplită. Din vechea Geamie Mahmud, s-a păstrat numai mihrabul realizat în stil maur. Intrarea Moscheii a fost realizată din marmură neagră cu încrustaţii de bronz. Deasupra porţii principale, a fost plasată inscripţia: ”În numele lui Allah cel Milostiv, Îndurător”, rostită de musulmani atunci când
încep ziua de lucru.

            În interior, Moscheea este sobră, fără podoabe, statuii, imagini religioase, interzise de Islam. Mihrabul, minberul, uşa mihrabului au decoraţiuni policrome.

            Sala de rugăciune a fost realizată simplu, singurele ornamente fiind picturile murale la cupola cea mare şi cele patru arcade, culorile folosite fiind verde, albastru de cobalt, ocru deschis şi roşu.

            În mijlocul peretelui de sud, spre Mecca, a fost amplasat minhrabul în stil maur, aici imamul oficiind slujba. Aşezarea altarului pe peretele de sud a fost determinată de versetul din Coran „Întoarce-te cu faţa spre Mesgid-ul Haram (Kaba)”. Mihrabul este înconurat de 99 de atribute ale lui Allah scrise. În partea dreaptă, se află minberul, de unde imamul susține ”hütbe” – predica – la slujba săptămânală de vineri şi la slujbele speciale de sărbători. În partea stângă a mihrabului se află ”vaaz kürsü” – tribuna, de unde se susţin predicile obișnuite.

            Coloanele interioare au fost cioplite din marmura de la Mateiaş, lângă Câmpulung. Pereţii interiori au fost decorați cu versete din Coran pe fonduri aurite şi au fost îmbrăcaţi cu faianţă galbenă şi verde.

            Începerea lucrărilor la Moscheea ”Carol I” este plasată la 4 ani de la sărbătorirea Jubileului Regal de 40 de ani din 1906. Astfel, comunitatea musulmană din România era stimulată să își întărească prețuirea și credința față de coroana română. De menționat este faptul că Moscheea ”Carol I” a fost, la vremea sa, o construcție de mare anvergură, marcând începutul îmbinării cărămizii cu betonul armat. Mii de vizitatori trec anual pragul Moscheii, fie să se roage, fie să cunoască interiorul unui edificiu de cult musulman.

            Moscheea ”Carol I” este în prezent cea mai mare construcție musulmană din România, chiar dacă, din punct de vedere al dimensiunilor este cu mult sub alte moschei din statele musulmane ale lumii, fiind o moschee de mărime medie.

            Este știut faptul că, în vremea regimului otoman, orășelul Constanța era un port simplu, destinat exportului de mărfuri la Constantinopol (unit de Cernavodă, din 1862, de o cale ferată construită de antreprenori englezi) subordonat administrativ Babadagului, care era sediu de sangeac, diviziune administrativ-militară otomană.

            După 1878, Constanța a fost legată feroviar de România, prin Podul construit de inginerul Anghel Saligny inaugurat în 1895, funcțional și astăzi.

Comments

comments