Clădirea Muzeului de Istorie din Constanța are o poveste foarte interesantă. A început să fie ridicată ca sediu nou pentru Primăria Orașului în 1912, dar s-a terminat abia în anul 1921, lucrările fiind întrerupte odată cu începerea Primului Război Mondial (1914). A fost construită în stil neoromânesc, după planurile arhitectului Victor Stephanescu. Fundațiile clădirii au 16 metri adâncime.
Regretata Doina Păuleanu nota: „Primarul a intrat în tratative cu arhitectul Victor Ștefănescu, a cărui competință în materie de arhitectură este cunoscută și care se obligă a face planurile pentru un Palat comunal în care să fie instalate toate autoritățile dependințe de comună, cu excepțiunea bine înțeles a școalelor… Victor Ștefănescu era un arhitect de notorietate în oraș, ceea ce poate fi o explicație pentru alegerea sa directă”.
I.N. Roman a scris: „Fostul primar T. Cănănău a fost cum nu se poate mai rău inspirat când a ales amplasamentul pe locul viran din Piața Independenței, destinat să servească unui squar cu vedere spre port. Palatul comunal, din punct de vedere arhitectonic, lasă de dorit, nu se găsește în centrul orașului, la îndemâna cetățenilor, cum ar trebui să fie, el închide piața în partea dinspre mare, transformând-o într-un adevărat cuptor în lunile de vară”.
În 1931, Marin Ionescu descrie lucrările de amplasare a actualei construcții. Două străzi au fost desființate: „Palatul comunal este clădit prin desființarea străzilor Neptun și Thetis, pe vechiul drum de acces în port, de aceea fondațiile au mers până la 17 metri. În august 1916, clădirea abia era acoperită. În 1921, serviciile primăriei s-au mutat în noul local”.
Clădirea este a doua construită special pentru Primărie, după cea care astăzi găzduiește Muzeul de Artă Populară. Între aceste două momente, Primăria a funcționat în spații închiriate.
Palatul Comunal a fost structurat pe cinci nivele. La subsolul clădirii a funcționat o cramă-berărie. La parter funcționau Serviciul Percepției Comunale, Casieria, Serviciul Medical și “Higiena” orașului. O cafenea și un restaurant completau peisajul.
La etajul 1 erau Sala de Consiliu (Aula Rădulescu), Sala Căsătoriilor și Cabinetul Primarului. Serviciul Tehnic de Arhitectură ocupa celelalte nivele.
Din 1976, Primăria s-a mutat în Casa Albă, clădire care amintește de o villa romana de tip clasic. Așadar, din 1977, anul inaugurării ca muzeu, la un secol de la proclamarea independenței de stat, clădirea are destinația actuală de muzeu, fiindcă și Muzeul de Istorie din Constanța, ca insituție a avut odiseea sa.
Clădirea a fost proiectată simetric față de axul imaginar de pe direcția NE-SV. Piața Independenței, numită astăzi Piața Ovidiu a cunoscut și reamplasarea în centrul ei a statuii poetului latin Publius Ovidius Naso.
Clădirea are 4 aripi, care închid la mijloc curtea interioară. Fațada principală este orientată spre NE, în direcția Pieței Ovidiu. Accesul a fost realizat în axul de simetrie. Parterul clădirii oferă acces principal pentru public prin holul de onoare. Casa scării monumentale este amplasată pe același ax. Din holul central există acces spre sălile actuale de expoziție, amplasate simetric. Există o legătură cu două zone laterale (de la SE și de la NV).
Aripile laterale sunt amplasate la 1,25 m și respectiv 1,10 m sub cota la care se face accesul principal. Acum aici sunt spații de expunere în zona SE și respectiv NV. Mai târziu s-a creat un nivel intermediar (mezanin), amplasat la jumătatea înălțimii libere, pe toată lungimea laturii. La mezanin se ajunge prin două scări adăugate la extremitățile laturii de NV. Acum aici există birouri și un culoar de distribuție. Cota pardoselii finite a mezaninului în raport cu cota de acces de la parter este de +2,32 m.
Pe fațada posteriorară de SV există un acces secundar în clădire, spre curtea inerioară. De aici se ajunge la subsol, apoi la birourile situate în zona fațadei de SV, la etajul 2 și la mansardă. Intrarea secundară este flancată simetric de două scări de acces spre cele 2 niveluri ale clădirii.
Publicul intră din holul principal de acces de la parter spre etajele I (cota +6,23) și II (cota +12,29 m), urcând pe scara centrală monumentală cu aspect circular.
Aripile laterale ale parterului reprezintă terase acoperite cu portice înalte, având fiecare șase coloane care susțin arcade.
La început, aceste terase găzduiau spații de alimentație și socializare la parterul clădirii. În prezent ele sunt folosite ca lapidarium-inscripții, piese de arhitectură din piatră, calcar, marmură etc. Din spațiile etajului I, se poate ajunge la lapidarium pe scări care coboară în mijloc.
Etajul I găzduiește săli de expunere și holuri de distribuție, scara principală monumentală și cele două scări secundare poziționate pe fațada posterioară. Din holul principal de acces se ajunge la Aula „Adrian Rădulescu“. Aceasta este fosta Sală de Consiliu a Primăriei (1921-1976). În fațada principală există o loggie monumentală. Plafonul sălii a fost realizat în formă de boltă. În anii 1960 și 1970 s-au realizat picturi care i-au adus denumirea de „sala pictată” sau „sala frescelor”.
Etajul II găzduiește săli de expunere, holuri de distribuție, scara principală monumentală și două scări secundare amplasate pe fațada posterioară. În 1976 scara principală a fost exstinsă și la etajul 2, pentru accesul publicului.
Mansarda se găsește la cota +17,10 m. Este compusă din birouri, spații de depozitare și holurile care asigură circulația personalului. Are pardoseala realizată din lemn, care este înălțată peste nivelul plăcii de beton cu 20, 40 și 50 cm. Mansarda acoperă doar trei dintre laturile clădirii (NE, NV, SE). Fațada posterioară nu are aripa mezanin.
Din aripa de NE se accede pe o scară cu două rampe simetrice, într-o sală care oferă accesul în turnul cu ceas.
În plan, dimensiunile actualului Muzeu sunt 38 m – front la Piața Ovidiu și 47 m în adâncime, fără portice laterale. Cu ele, lățimea planului este de aproape 47 m. Înălțimea generală este de 17,60 m la fațada principală și de 18,60 m la fațada posterioară. Înălțimea totală, până în vârful turnului, este de 42 m.
Clădirea este decorată cu motive brâncovenești, cu două coloane monumentale care susțin trei arcade semicirculare. Panoul central al fațadei are streașina mai înaltă decât rezaliturile laterale; deasupra arcadelor loggiei, în cartuș, este înscrisă denumirea clădirii.
Zonele laterale ale fațadei sunt ieșite în rezalit, identice și tratate simetric fiecare în parte. Partea centrală, corespunzătoare porțiunilor, este retrasă, zonele laterale fiind ieșite în rezalit ca și în fațada principală. Motivul se repetă în fațadele clădirii de 6 ori, de câte două ori pe fiecare fațadă.
În prezent, există voci care cer revenirea Primăriei în clădirea actualului Muzeu de Istorie. Clădirea a fost reabilitată de mai multe ori. Autoritățile și-ar dori o locație nouă pentru Muzeul de Istorie și Arheologie din Constanța.
0 Comments