Primăria Constanţei i-a dat autorizaţie de construcţie lui Ştefan Hagi Tudorache, ca reprezentant al Societăţii Cooperative „Mercur”, la 12 iunie 1913, pentru un hotel în piaţa Ovidiu. Arhitectul N. Michaescu gândea un imobil cu subsol, demisol, parter şi trei etaje, cu toate facilităţile moderne ale epocii.
Construcţia era adaptată falezei abrupte şi înalte a Constanței şi se prelungea înspre partea nordică. Aripa de nord era practic un parapet împotriva vântului pentru întreaga faţadă. Structura de rezistenţă fusese construită din beton armat, o minune a tehnicii construcțiilor, care la Constanţa fusese utilizată și la Moscheea Carol I.
Faţada Hotelului „Mercur” are elemente ce aparțin stilului neo-românesc, perfect îmbinat cu un Art Nouveau de apogeu. Terasele dinspre mare, spaţioase, au o formă de amfiteatru. Deaspra intrării principale, dinspre piaţă, pe exteriorul clădirii a fost amplasat un bust de piatră al zeului Mercur. Lucrările au durat aproape trei ani şi au fost accelerate de începutul Războiului Mondial, în vara lui 1914. România avea să intre în Război la 16 august 1916, imediat după Sf. Maria, care era și ziua Reginei Maria.
La 1 mai 1916, se puteau închiria deja camere la Hotelul „Mercur”. Toate camerele aveau iluminat electric, apă caldă şi rece în sala de baie, calorifere care începeau să funcţioneze în zilele mai friguroase şi telefon. Centrala hotelului nu era automată, dar putea face legătura rapid la Bucureşti sau la Sinaia. Scările maiestuoase și două ascensoare electrice şi rapide reprezentau atracții ale hotelului.
O orchestră compusă din zece muzicanţi cu studii susținea zilnic concerte diverse, de la orele după-amiezii şi până târziu în noapte. O sală de lectură oferea jurnale și gazete din toată Europa, iar un medic special angajat oferea consultații la nevoie. La parter funcționau o berărie, cu mese afară, o cofetărie cu produse din cele mai savuroase şi un restaurant de lux, cu servicii de bucătărie asigurate de un fost angajat al Reginei Elisabeta a României, Alfredo de Lordo. Toate acestea completau serviciile „high class” ale Hotelului „Mercur”.
Practic, elita României se distra, cu speranța că Războiul nu va afecta România, iar dacă România se va implica, o va face în câștig, dată fiind și victoria din august 1913, când România câștigase în fața Bulgariei sudul Dobrogei sau Cadrilaterul. Totul a funcționat până în iarna anului 1916, când Muntenia și Dobrogea au fost ocupate, iar hotelul a fost folosit de trupele germano-bulgare pentru necesitățile militare.
După retragerea trupelor de ocupație, hotelul a ajuns o ruină, fiind jefuit de tot ceea ce avea mai bun. În 1927 clădirea a fost reabilitată în întregime şi repusă în funcţiune, devenind sediul principal al celor mai importante bănci şi societăţi financiare din România: Marmorosch Blank, Bursa de Comerţ, Banca Industriilor şi Meseriilor Dobrogene. Naţionalizat în 1948, fostul hotel „Mercur” a devenit sediu al Băncii Naţionale a României până în zilele noastre.
Intrat într-un complex proces de renovare şi reabilitare, unul dintre cele mai frumoase imobile ale Constanţei nu și-a spus încă ultimul cuvânt în istoria perlei Dobrogei.
0 Comments