Cazinoul din Constanța – povești cu sfârșit tragic, sinucideri și legende urbane
Cazinoul din Constanța nu este doar o emblemă arhitecturală a orașului de la malul mării. Este și un loc în jurul căruia s-au țesut povești tragice, mituri și controverse. Inaugurat în 1910, a devenit un punct de atracție pentru turiști și localnici, dar și un simbol al viselor pierdute și al dramelor consumate între zidurile sale decorate în stil Art Nouveau.
Tragedia lui Lazăr Derera la Cazinoul din Constanța – o poveste cu final devastator
Una dintre cele mai dramatice povești legate de Cazinoul din Constanța este cea a lui Lazăr Derera. Era un tânăr de 18 ani, care a căzut pradă tentației jocurilor de noroc. Provenind dintr-o familie săracă, Lazăr lucra pentru un negustor bogat. Acesta i-a încredințat 600 de lei pentru a plăti marfă destinată magazinului din Constanța. Tânărul, influențat de povești despre „marea lovitură”, a decis să joace o parte din bani la Cazino. Din păcate, a pierdut.
Ca să fie și mai rău, marfa pe care trebuia s-o plătească a fost trimisă din greșeală în alt oraș. Termenul de livrare se prelungea, iar presiunea asupra lui creștea. În seara de 15 august 1913, Lazăr a revenit la Cazino în speranța că va recupera pierderea. Nu a reușit. A cheltuit ultimii bani pe băutură și distracție, iar în acea noapte s-a sinucis în Mamaia, cu arma unui cunoscut.
Sinucideri, falimente și iluzii pierdute la Cazinoul din Constanța
Cazul lui Lazăr nu a fost unic. Mulți oameni care pierdeau averi la Cazino alegeau să se arunce în mare. Alții ajungeau în ospicii sau în mâinile cămătarilor. Cazinoul din Constanța devenise o capcană pentru cei slabi de înger. A fost un loc de ruinare pentru mulți care visau la îmbogățire rapidă.
Presa vremii a relatat larg cazul și a criticat autoritățile. Cazinoul era considerat un „mormânt al moralității”. Familia băiatului, ajutată de unele ziare, a cerut despăgubiri de 10.000 lei. Procesul a fost pierdut.
Accesul la jocuri de noroc – o problemă ignorată
În Monte Carlo, Băile Herculane sau Vatra Dornei, localnicii nu aveau acces la mesele de joc. În Constanța însă, oricine putea ajunge la ruletă, alături de oameni cu bani sau turiști. Asta era periculos. Tineri fără experiență pierdeau rapid tot.
La Constanța veneau funcționari, negustori, ofițeri și oameni din clasa mijlocie. Mulți visau la o „lovitură” norocoasă. Alții voiau să impresioneze vreo doamnă din înalta societate. Puțini știau când să se oprească.
Legendele din jurul Cazinoului din Constanța
O legendă spune că un marinar, a cărui fiică a murit la 17 ani, a ajutat la ridicarea clădirii. A vrut să aducă voie bună și să uite durerea. Se spune că spiritul fetei bântuia locul.
Zona este plină de istorie. Sub apele mării se află epave greco-romane, bizantine și otomane. Fosta radă a portului Constanța e considerată un cimitir marin. Locul naște legende și povești stranii.
Estetica funerară a Cazinoului din Constanța – simbolism și controverse
Unii spuneau că Cazinoul din Constanța arată ca un dric. Stilul Art Nouveau includea ornamente asemănătoare cu cele funerare. Ferestrele arcuite și decorațiile de pe fațade păreau sinistre. Oamenii credeau că locul atrăgea necazuri.
Cazinoul din Constanța în război și detenție
În Primul Război Mondial, clădirea a devenit spital de campanie. A fost bombardată și parțial distrusă. Restaurarea a început în anii 1950. Muncitorii proveneau din rândul deținuților politici. Unii au lăsat mesaje ascunse în ziduri. Acestea au fost găsite recent, odată cu lucrările de reabilitare.
Astăzi, un simbol al renașterii
În prezent, Cazinoul din Constanța este în reabilitare. Renaște ca simbol al patrimoniului național. Tragediile nu pot fi uitate. Însă clădirea a devenit și un exemplu de rezistență. Este un loc de cultură, de legendă și de memorie colectivă.
Vezi și:
Surse externe:
Am amintiri frumoase din iulie-august, mereu cand lună era plină si cand mergeam la restaurantul care avea spre mare terasă. Nu imi amintesc daca mâncarea era bună, dar imi amintesc rasaritul de lună. Amintiri similare din Eforie Nord, o discoteca deschisă spre mare, in dreptul hotelurilor Delfinul, Medyza si Steaua de mare. hoteluri in care aveam de obicei cazare fara masa prin relația cu un contabil al stațiunii. Tarziu, am acces doar la plimbări, fotografii și mai nou, o tură cu roata mare instalată pe rog il spre port, azi liber.