Turiștii care aleg să viziteze Constanța și merg pe strada Marcus Aurelius spre faleza înaltă, abruptă a Peninsulei, în capătul străzii Krikor Zambaccian (fostă Mării, nr.1) pot vedea Vila Suțu, un monument celebru al Constanței clasice.
Vila Suţu are un stil de inspirație arabă. A fost ridicată în 1899, după planurile arhitectului Grigore Cerchez, întemeietor al stilului neoromânesc în arhitectura modernă. Acesta a ales și el să preia proiectul, construind o casă cu elemente asemănătoare pentru el, situată pe strada Callatis, nr.6.
Reşedinţa Prinţului Mihail Suțu (familie fanariotă care a dat trei domni în Principatele Române, dintre care, pe ultimul domn fanariot de la București, mort în ianuarie 1821) se încadrează în tipul locuinţei cu vedere la mare, ridicată pe porţiunea solidă a falezei, din stâncă, fiindcă familia Suțu deținea din 1878 parcela care pornea de la amplasamentul vilei până la faleza amenajată sub regele Carol I. Costache Suţu, tatăl lui Mihail, funcționar de stat în Moldova, obișnuia să își petreacă verile într-o căsuță modestă, de pe actualul amplasament al vilei, fiind prieten cu importanți politicieni și filantropi români și greci, precum C. A. Rosetti şi Evanghelos Zappa.
Grigore Cerchez a proiectat o vilă deasupra apei, cu aspect maur, precum vilele din Algeria, de pe coasta Mediteranei. A proiectat un parapet masiv şi abrupt de piatră care să protejeze fundaţia şi pivniţele de valuri. Vila a fost edificată pe trei nivele, cu fațada spre Marea Neagră, fiind dotată cu scări masive care se îndreaptă şerpuind, către plajă, modelul fiind ulterior ”preluat de arhitecţii hotelurilor „Palace” și „Regnier”.
Vila Șuțu are 13 camere, cinci băi şi este construită pe o suprafaţă de 739 de metri pătraţi din totalul terenului de 862 de metri pătraţi. Vila Suțu are în partea centrală o cameră de zi spaţioasă, cu două nivele, care se deschide spre terasa impresionantă, prevăzută cu arcade, care oferă o priveliște unică spre mare, în stilul loggiei în stil venețian, a casei Storck, din Balcic.
În partea dreaptă a camerei de zi, au fost proiectate sufrageria şi bucătăria, iar în partea stângă, au fost prevăzute dormitoare.
La etaj, Mihail Șuțu a comandat dormitoare spaţioase. Deasupra turnului care reprezintă pecetea imobilului a fost proiectată o terasă, situată peste nivelul valurilor, care în zile senine oferă privirii peisajul marin până la Capul Midia spre nord, iar spre sud, spre promenada Cazinoului.
La demisol, prevăzut cu o platoșă de blocuri masive de piatră, au fost proiectate pivnița, camerele personalului şi centrala de încălzire cu abur, pompat în calorifere, ceea ce face ca Vila Suțu să fie prima proprietate particulară cu încălzire centrală prin calorifere.
Fațada este decorată cu creneluri dantelate masiv, coloane cu capiteluri, alte ornamente cu arabescuri în compunerea ancadramentelor uşilor şi ferestrelor. Trebuie admirați și bulbii arabi puși deasupra uşilor principale, urmați de cupola în formă de bulb, fără acoperiş înclinat, tavanele care conțin culorile albastru, alb şi verde, motive florale, geometrice, ca în lumea arabă, Oran, Alger, Damasc, Alep.
Accesul la etaje se face prin scări lucrate din lemn masiv, cu entarsii. La pivniţă se cobora pe scări din piatră, în formă circulară.
Camerele Vilei Suțu erau mobilate luxos, în stil mediteranean, importate direct din Levant. Casa era un muzeu în sine, fiindcă puteau fi admirate la interior statuete, vase, amfore şi lucrături din aur, argint şi bronz antice din Tomis.
Prinţul Mihail Suţu, Guvernator al Băncii Naţionale între 1899 şi 1904, membru al Academiei Române din 1909, membru titular al Societăţii Regale de Numismatică din Marea Britanie, din 1909, director al Cabinetului de Numismatică al Academiei Române, autor de studii de istorie veche şi de numismatică, cunoscător al limbilor greacă veche, latină, franceză şi engleză, era, la 67 de ani, când a fost vizitat de episcopul Raymund Netzhammer : „un domn de statură mică, subţirel şi uscăţiv- nota în jurnalul său Netzhammer-, cu o mustaţă scurtă. Este iute în mişcări şi vorbeşte cu însufleţire. Vorbeşte franţuzeşte şi, când mai pronunţă câte un cuvânt românesc, buzele trădează accentual franţuzesc”.
Cella Serghi, emblematica scriitoare a Constanței a locuit pe strada Mării, într-o casă a bunicilor săi (bunicul avea atelier de ceasornicărie pe strada Tomis) lipită de zidul curţii prinţului Suţu şi, ca vecină, l-a văzut mereu cu ochii de copil.
Prințul Mihail Suţu a decedat în 1933, lăsând prin testament colecţiile de antichităţi Academiei Române. Vila a rămas urmașilor săi, dar nu s-au bucurat prea mult de ea, fiindcă a devenit obiectiv militar, datorită amplasării strategice, fiind apoi rechiziționată în 1944 de Armata Roșie, ca sediu de comandament.
Naţionalizată în 1948 a fost locuită de ofiţerii sovietici, au părăsit-o în 1955, când a găzduit sediul Casei Regionale a Creaţiei Populare şi a bibliotecii publice. La începutul anilor `70, Gustav Husak, liderul comunist al R.S. Cehoslovace a primit de la Nicolae Ceaușescu instalarea misiunii consulare cehoslovace la Constanţa, pe malul Mării Negre, situație perpetuată până la destrămarea Cehoslovaciei în 1993, an în care Consiliul Local al Municipiului Constanța a oferit ca spațiu Vila Șuțu, Ministerului Justiției, până în 2005, aici fiind sediul Curţii de Apel.
În 2011, Vila Mihail Suţu a reintrat în posesia legală a familiei, fiind monument istoric de categoria A. Familia a scos-o la vânzare solicitând 1,1 milioane de euro.
Vila Șuțu a fost achiziționată prin intermediul firmei Artmark de soții Ichim Theodor Lucian și Ioana-Cătălina, la sfârșitul anului 2018, în secret. Noii proprietari au solicitat de la Primăria Constanța un certificat de urbanism pentru ”consolidare, conservare și amenajare locuință, restaurare componente artistice, amenajări exterioare și împrejmuiri”, lucrările de restaurare urmând să înceapă. Turiștii pot spera că Vila Șuțu ar putea astfel fi salvată de la degradarea din anii 90, redevenind o perlă a bătrânului Tomis, în anii săi clasici din secolul XX.
0 Comments