Daniel Renard, a fost un celebru arhitect român care a proiectat Cazinoul din Constanța în stil Art Nouveau, al cărui principal exponent a fost în arhitectura românească. S-a născut în comuna Dragomirești, județul Dâmbovița, la 24 martie 1871, din părinții, Petra Ionescu (româncă), și Prosper Renard (elvețian). Daniel Renard a dorit să fie ”împământenit”, prin Rezoluția Parlamentului Regatului României, fiind publicată în ”Dezbaterile Parlamentare” din 1909. Ulterior, a primit și decretul regal de împământenire.
În 1940, când a trebuit să dovedească Societății Arhitecților Români faptul că a fost împământenit (legislația antisemită propunea excluderea evreilor din corpul cetățenesc), a declarat că și-a pierdut actul de naștere și actul de botez în religia ortodoxă, dar menționează că le-a depus atunci la autorități pentru procedura de împământenire. Prosper Renard, tatăl lui a fost director al unei fabrici de lumânări în Dragomirești, a inspector al Companiei Wagon-Lits, cu sediul în Bucureşti, Calea Griviţei nr. 155. A activat și în Societatea Aquila Română din strada Segmentului nr. 9.
Daniel Renard a studiat la Şcoala de Arte Frumoase din Paris cu profesori ca J. Guadet (Julien Azaïs Guadet -1834 – 1908 – absolvent al celebrei academii, laureat al Grand Prix de Rome în anul 1864) formându-se în domeniul Beaux-Arts.
La 1900, anul finalizării studiilor, când România a participat la Expoziția Universală de la Paris, Daniel Renard a îndeplinit rolul de „colaborator la construcţia Pavilionului Român de la Expoziţia de la Paris, decorat de guvernul francez pentru lucrări arhitectonice”.
După finalizarea studiilor, Daniel Renard a revenit la București şi a locuit în 1902 cu tatăl său, pe Calea Victoriei nr. 111, apoi având domiciliul pe strada Orzari nr. 3, unde familia deținea o proprietate. În 1903, a locuit la Constanța pe ”Strada Gărei”, nr. 8, domiciliul avut inclusiv în 1908.
În anul 1903, arhitectul Daniel Renard şi-a asumat coordonarea lucrărilor la trei edificii adăpostite de grădina Belvedere, în lungul străzii Traian. Vorbim aici de Palatul Administrativ, Palatul Justiţiei şi Palatul Regal, implicându-se în decorarea Palatului Justiţiei şi în desăvârşirea planimetriei Palatului Regal.
Arhitectul Daniel Renard a fost membru al echipei de proiectanți conduse de prefectul Scarlat Vârnav și primarul Constanței Christea Georgescu. Daniel Renard a fost desemnat să lucreze la planurile Cazinoului din Constanța, în 1903, după ce Petre Antonescu realizase planurile de fundație, dorindu-se o construcție care să nu respecte stilul neoromânesc, ci un stil occidental, mediteraneean, care să amintească totuși de caracterul cosmopolit al Constanței, care se străduia atunci să devină un oraș internațional. Așadar, construcția nu trebuia să fie nici orientală, precum Vila Șuțu, dar nici tradiționalistă ca palatele neoromânești care începuseră să apară în marile orașe ale României regale.
De numele arhitectului Daniel Renard se leagă şi Hala, Abatorul Constanţa, Spitalul din Medgidia, Biserica din Hârşova. A mai proiectat Casa Logardi, un imobil dispărut din Piaţa Ovidiu, a proiectat noua clădire a vestitului hotel Regina (pe locul Hotelului d’ Angleterre, demolat) – actualul „Intim”. A proiectat şi „Oieria Palas”, tot în interiorul oraşului Constanţa, exportul de oi, ca şi cel de petrol (Daniel Renard a fost implicat şi în proiectarea anumitor amenajări de depozite petroliere) fiind emblematice pentru Constanţa de după 1878.
În 1909, pierde dreptul de a conduce construcția Cazinoului, excluderea intrând în vigoare în 1910. În fapt, fundaţia Cazinoului a fost modificată de nu mai puţin de trei ori, deoarece de acestea s-a ocupat iniţial arhitectul Petre Antonescu. Chemările şi excluderile lui Daniel Renard au fost influenţate de alternanţa liberalilor şi conservatorilor la Primăria Constanţa, din perioada 1903 (când încep planurile pentru Cazinou) – 1912 (rechemarea lui Daniel Renard de către concesionar), vârfurile crizei fiind în 1905, când vin conservatorii la putere, aceştia schimbându-l (inginerul Anghel Saligny a condus comisia de examinare, reproşând forma de dric a Cazinoului – în fapt, se pare că arhitectul Daniel Renard ar fi vrut chiar să dea forma de dric, în amintirea logodnicei sale decedate), el fiind readus de liberali în 1907, fiind din nou înlocuit în 1909.
La 6 septembrie 1910, alături de Victor Stephanescu (arhitectul care a proiectat Moscheea Carol I din Constanţa, inaugurată în 1913), actualizează lista lucrărilor la Cazinoul din Constanța.
În 1911, Daniel Renard a devenit arhitect al Ministerului Domeniilor şi Agriculturii. În același an, a fost acceptat și în Societatea Arhitecţilor Români.
În 1912, concesionarul, baron Edgard de Marçay, nimeni altul decât cel care manageria şi Cazinoul de la Monte Carlo, îl angajează pe Daniel Renard să facă planurile restaurantului de vis-à-vis, clădire în care funcționează Acvariul Constanţa în prezent (Petre Antonescu avea şi el nişte planuri pentru a realiza o esplanadă şi o configurare nouă a amplasamentului Cazinoului şi actualului Acvariu). În 1912, Daniel Renard a locuit în Bucureşti, pe strada Bateriilor, nr. 32.
A fost cooptat în colectivul de arhitecți francezi de la București, care a proiectat și a supravegheat lucrările de construcție a hotelurilor Palas din Constanța (planuri semnate de arhitectul E. Goué) și Athenée Palace din București (planuri atribuite arhitectului Théophile Bradeau).
După Primul Război Mondial, a fost ales în comitetul de conducere al Societății Arhitecților din România. Așadar, el a fost membru cu drepturi depline în perioadele: 1916 – 1921, 1928 – 1933, respectiv vicepreşedinte în anii 1934 – 1935. În perioda 1922-1937, Daniel Renard a activat în Franța. Registrele de membri ai Societății Arhitecților numărau atunci 156 de arhitecți stabiliți în România și 20 în afara granițelor țării, printre ei fiind și Daniel Renard.
Anul 1934 marchează restaurarea Cazinoului din Constanța, care fusese avariat în anii Primului Război Mondial. În luna decembrie 1935, delegat de Comitetul Societăţii Arhitecţilor Români, a studiat posibilitatea înfiinţării și construirii ”Casei de Credit şi Ajutor pentru bătrânii arhitecţi”.
Se cunosc controversele legate de inovaţiile estetice aduse de Daniel Renard Cazinoului din Constanţa, criticat că avea ornamente „de dric” şi ferestre de „mormânt”, fiind practic o clădire predestinată distrugerii şi ruinei. Nu putem fi cu totul de acord cu această afirmaţie, fiindcă în orice oraş, cazinoul distruge visuri, iar inovaţiile estetice aduse de Daniel Renard chiar fac din Cazino, o clădire superbă cu acele ornamente în formă de cochilie, amintind de „riviera franceză”, adică de Saint Tropez sau de Monte Carlo, capitale europene ale distracţiei.
A părăsit România în 1935, revenind în Franţa. La Paris, a primit conducerea unuia din atelierele de la École des Beaux-Arts, fiind cooptat ca „profesor de teorie şi de programe arhitecturale”. A scris şi a publicat Éléments et théorie de l’architecture. A mai revenit în România, fiindcă, aşa cum am precizat, în 1940, s-a luptat pentru reconfirmarea cetăţeniei române obţinute prin împământenire, în 1909.
Daniel Renard a murit în anul 1954.
sursa foto: Arhiva de Arhitectură
Foarte interesant si complet istoricul CAZINOULUI – CT, eu si multi altii nu stiam. FELICITARI REALIZATORILOR – Gabriel Galusca – Pitesti – ing. constr. L- 29.01.24