Anul 1935 marca împlinirea a cinci ani de la urcarea pe tron a regelui Carol al II-lea (8 iunie 1930). În 1935, se împlineau 57 de ani de când Dobrogea redevenise pământ românesc (14 noiembrie 1878). De doi ani, România depășise Marea Criză economică izbucnită în 1929. Chiar dacă domnia regelui Carol al II-lea (1930-1940) a avut multe efecte negative, cum ar fi degradarea democrației, dezvoltarea extremei drepte, crearea cultului personalității regelui Carol al II-lea, nu putem trece cu vederea și faptul că fiul regelui Ferdinand și al reginei Maria a încercat să își creeze o imagine de ”Mecena” al culturii, promovând scriitori, poeți, istorici, specialiști din diverse domenii, prin intermediul Fundațiilor Regale, promovând stilul arhitectural neoromânesc (clădirile cu vestibuluri deschise, arce de cerc și coloane, turnuri foișor), în edificii publice și private (la acestea din urmă se folosea stilul Art Decco).
Abia ieșită din încorsetările economice ale Marii Crize, elita României începuse să descopere Marea Neagră, ca loc de agrement, chiar de tratare a sănătății. Drumul fusese deschis chiar de regele Carol I (1906-primele amenajări la Mamaia), continuat cu toate problemele războiului și reconstrucției de către regele Ferdinand (primul pod de lemn care înainta în mare în anul 1919 și prima cale ferată care urmărea traseul Bulevardului Regina Maria) și chiar de către regele minor Mihai sub regența principelui Nicolae, până în 1930.
Începute în martie 1934, dezbaterile privind construirea la Mamaia a unui spațiu destinat tratamentelor balneare s-au concretizat în înființarea șantierului de construcții în perioada aprilie-iunie 1934. În total, clădirea, numită ”Cazino” (în stil Art Decco) a costat 10 milioane lei, dar contrar numelui, acolo nu se puteau juca jocuri de noroc.
În luna mai 1935, inginerii Ștefănescu, Zahariade, Pușchilă sub conducerea inginerului A. Petroianu au început lucrările la Pasarela care să înainteze în Mare. Pasarela trebuia să reziste furtunilor Mării Negre (frecvente, amintite încă din Antichitate, când Marea Neagră se numea Pontul Neospitalier-Pontos Axeinos, după care grecii reușind să construiască pe țărmurile sale orașe-stat polis numind-o Pontos Euxeinos, Pomtul Ospitalier), gerurilor și zăpezilor legendare descrise de marele poet latin Ovidius în ”Tristia” și ”Pontica”. Se considera că pasarela trebuia să suporte o încărcătură de 600 kilograme/metru pătrat, adică să susțină foarte mulți oameni.
O scară de acces susţinută prin trei vanguri în formă de cadre conducea pe Pasarela care avea zece deschideri a zece metri, cu o consolă înspre bar. În dreptul pilei a opta, unde adâncimea apei era optimă pentru scăldat, s-au amenajat două tobogane compuse fiecare din câte o boltă circulară, ce susţinea o scară de acces a publicului de pe pod pe cheia bolţii, şi un planşeu având o formă curbă cu inflexiune, fiind forma cea mai potrivită pentru alunecarea în apă. Fiecare dintre ele era format dintr-o boltă circulară. Aceasta susţinea scara de acces a publicului de pe pasarelă pe cheia bolţii. Susținea de asemenea un spațiu de alunecare (planşeu) curbat cu inflexiune, care să ușureze alunecarea. Evident, și aici exista instalație electrică de iluminat. Existau de asemenea și două debarcadere unde să acosteze bărci și șalupe. Pasarela se întindea pe o lungime de 130 m. Marginile pasarelei aveau pe câte o parte balustradă de fier forjat executată artistic.
Cosntantin Cătuneanu a descris structura pasarelei. Grinzile susțineau marginile blocurilor fiind prevăzute cu console de patru metri care să mărească rezistența fundaţiillor în fața vânturilor și a valurilor. Axele blocurilor care compuneau fundaţiile aveau încastraţi patru stâlpi care înconjurau partea centrală a Pasarelei. Aici existau elementele care compuneau micul bar, precum și spațiul unde turiștii admirau peisajul marin, un parapet identic cu parapetul Pasarelei înconjurând barul. Acoperişul spațiului a fost realizat din olane (țigle) încastrate în ciment. Instalaţia electrică asigura iluminarea pe timpul nopții. Pe Pasarelă se ajungea cu ajutorul scării de acces sprijinite prin trei cadre.
Inginerii români au folosit ciment obișnuit, în loc de ciment adaptat salinității marine, pentru că acesta nu se fabrica în România și costa foarte mult. În descrierea tehnică a proiectului s-a menționat faptul că s-a lucrat în condiții extreme: ”Executarea a fost destul de anevoioasă fiind într-o epocă a anului când timpul e foarte nestabil. Aproape la 2 zile aveam câte o furtună. Materialele şi sonetele erau transportate pe nişte platforme susţinute pe osii ce în loc de roţi aveau nişte butoiaşe deoarece nisipul ud nu putea suporta presiunea roţilor cu obezi înguste. Chiar materialele ce erau aduse pe plaje erau transportate pe căruţe şi când ajungeau pe nisip erau remorcate de camioane automobile. Pe măsură ce înălţimea apei creştea, se supraînălţa platforma”. Așadar, s-a procedat cumva invers față de construirea Templului Artemisei din Efes. Acolo, pentru ca ahitrava să cadă perfect pe coloane, constructorii au construit-o pe saci cu nisip, care au fost goliți în același timp, treptat, fiindcă nicio mașinărie de atunci nu ar fi putut să o așeze uniform și concomitent pe coloane. În cazul Pasarelei Mamaia, platforma se supraînălța o dată cu creșterea nivelului apei.
Cazinoul a fost ridicat în stil ”Art Decco” un stil care a cunoscut o înflorire deosebită în timpul domniei lui Carol al II-lea, în special în cazul caselor de locuit. La Mamaia, urmau a se construi vile pentru reședința demnitarilor veniți la mare. Azi, vile ”Art Deco” pot fi admirate în cartierul pentru funcționarii de stat din perioada interbelică din București, construit în Piața Domenii, pe un teren pus la dispoziție de Carol al II-lea din terenurile Domeniilor Regale, dar și în cartierele vechi din alte orașe de mare importanță cum era Constanța. Evident, ”cartierele regelui” erau gândite ca regele Carol al II-lea să îi poată controla mai eficient pe funcționari cu ajutorul Serviciului Special de Informații (SSI), cum făcuse cândva Ludovic al XIV-lea, cu ansamblul de la Versailles sau cum a vrut să facă Nicolae Ceaușescu construind Casa Poporului și Casa Științei în București.
Pasarela și Cazinoul au fost inaugurate de regele Carol al II-lea, pe 15 august 1935, de Ziua Marinei, Marina Militară Română primind vizita unei grupe de marinari polonezi care au adus un recipient cu apă de la Marea Baltică, unind simbolic cele două mări, Marea Neagră și Marea Baltică.
Ansamblul a funcționat până în 1941, când a izbucnit cel de-al doilea Război Mondial. În prezent, Pasarela Regală din Mamaia este Monument istoric Categoria B, dar degradarea în cei 86 de ani de existență pe care îi va împlini în 15 august 2021 este avansată (din cauza utilizării cimentului neadecvat, dar și din cauza neglijenței acestei construcții timp de decenii). S-a esttimat că înotătorii ar putea fi accidentați de bucățile de beton care se desprind din structura pasarelei. S-a aceditat ideea demolării, dar până în prezent, pasarela încă agonizează amintind de niște vremuri de mult apuse.
Evident, că lucrarea a avut un scop propagandistic pentru a arăta forța creatoare a constructorilor români. Regele era preocupat să facă rapid construcții mari (nu neapărat să dureze) și la costuri mici (importul de ciment specialar fi dublat costurile construcției, plus că ar fi durat foarte mult aducerea acestuia la Constanța, fiindcă acest ciment se găsea foarte greu, fiind comandat pentru porturi și alte construcții hidrotehnice maritime).
Regele Carol al II-lea a avut multe inițiative, precum înconjurarea granițelor României cu cazemate (lucrarea a fost finalizată paarțial în 1940, a costat enorm iar multe cazemate nu aveau armele necesare –tunuri și mitraliere), da și un master-plan de autostrăzi, căi ferate, din care s-au inspirat și politicienii de azi. Trebuie spus că inclusiv Teatrul Național din Craiova a fost construit în anii 70, după un proiect gândit în anii 30 de un arhitect celebru din anii domniei lui Carol al II-lea. Spitalul Județean de Urgență Craiova a respectat fidel planurile din anii 50 ale Spitalului Județean Sf. Andrei din Constanța.
Vezi video cu Pasarela din Mamaia, starea actuală:
Foarte interesant! Sper sa fie reabilitata si nu data uitarii!