În anul 1905, ”Băile de la Vii” au fost relocate de pe amplasamentul inițial, pe plaja dintre Constanța și Mamaia-Sat. Aici, s-au instalat ”Băile de la Mamaia” . Clădirea inițială era din lemn, plasată pe piloni de lemn deasupra apei, existând și o mică pasarelă de lemn care înainta în mare. Pe pasarelă exista și o cafenea turcească mică, tot de lemn, în fond o dugheană în stilul celor care se înghesuiau în bazarele orientale.
Ideea construirii unei clădiri moderne a început să prindă viață în 1930. Primarul Constanței, Horia P.Grigorescu, un tânăr de 35 de ani a reușit să impună celor ce tranzacționau petrolul în Portul Constanța, o taxă, care a îmbogățit conturile orașului cu circa 70 milioane lei, care în anii 30 era aproape echivalentă cu suma în franci francezi, de exemplu.
Arhitectul Victor G. Stephănescu, un clasic al stilurilor neoromânesc și Art Deco a fost cel care a imaginat o clădire cu un corp central, în care a fost un restaurant, flancat de câte un corp lateral, acestea fiind folosite pentru cabine. În apropiere, urma să fie ridicată și o pasarelă, pasarela-ponton de la Mamaia.
Clădirea Cazinoului din Mamaia a fost finanțată de către doi investitori din Constanța, Jacob Aristide, Gheorghe Timiraș. Ei au obținut în cele din urmă de la Primăria Constanța concesiunea pe șase ani datorită căreia puteau juca și jocuri de noroc, începând cu 1 aprilie 1939. Construcția urma să coste 7 milioane lei și să aibă circa 1100 mp, fiind construită din beton armat. Corpurile laterale ale Cazinoului urmau să cuprindă în total 600 de cabine.
”Subsemnaţii Jacob Aristide domiciliat în oraşul Constanţa strada Tomis nr 10 şi Gheorghe Timiraş invalidu de războiu, fost concesionar al jocurilor de noroc din Constanţa şi Carmen Sylva în anii 1934/ 1939, domiciliat în strada Tache Ionescu, nr 76, conform jurnalului Consiliului de Miniştri care prevede permiterea jocurilor de noroc, avem onoare a oferi pentru exploatarea exclusivă a tuturor jocurilor de noroc în Staţiunea Mamaia, pe termen de şase ani cu începere dela 1 Aprilie 1939.
Ne obligăm să construim pe un teren suficient care ni se va da gratuit de Primărie pe malul mărei la Mamaia, din beton armat o sumptoasă clădire Cazinou pe suprafaţa de cca. 1100 metri pătraţi, clădire care va costa cca. 7.000.000- lei şi care va rămâne la expirarea concesiunei proprietatea exclusivă şi absolută a Primăriei Municipiului sau Statului Român, după cum veţi bine-voi a decide.
Toate încăperile acestui cazinou ne obligăm să le mobilăm cu mobilier de prim rang, care deasemenea la expirarea concesiunei va rămâne Statului. Imediat după aprobarea prezentei, vom începe construcţiunea Cazinoului la care ne obligăm a lucra zi şi noapte pentru a putea fi terminată până la data de 15 iunie a.c. iar până la această dată fiind liber a practica jocurile în încăperile bufetului de la Mamaia”.
Până la urmă, costurile finale aveau să fie de 10 milioane de lei. În ”Voința Dobrogei” IV, nr29 din 23 decembrie1934, p.7, se poate citi:
”În viitor Mamaia să devină nu numai din punct de vedere al calităţii plajei unica din Europa, dar şi din acela al occidentalităţii şi civilizaţiei instituţiilor de acolo unica şi admirabila staţiune balneară de la mare, din Europa. Mai mult, lucrările făcute nu sunt numai de interes local, ci de interes general, pentru că pot să vă afirm că şi aşa, cu lucrările parţiale din anul acesta, Mamaia a atras un număr înzecit mai mare de străini care altădată se duceau la alte plaje în alte state”.
La 23 februarie 1934, dr. Mărgărit, primarul girant ca președinte al comisiei de evaluare împreună cu Scarlat Huhulescu, Traian Berberianu, Iosef Madeleanu, ca membri, au validat planurile şi devizele realizate de către arhitectul Victor G. Ştephănescu. Comisia interimară a Constanței a a probat definitiv începutul lucrărilor în şedinţa din data de 22 martie 1934. Licitaţia pentru alegerea constructorului s-a desfășurat la 24 martie 1934. Profesorul inginer Aurel Ioanovici a fost declarat câștigător, el având ca termen de executare, 100 de zile din momentul semnării contractului.
Constanța era reprezentată în parlamentul României Mari de parlamentari precum Vasile Sassu, Dumitru Iuca, C. Alimănişteranu, D. Gheorghiu, Radu Roşculeţ, Aurel Oancea şi Vasile Bellu.
Aceștia au susţinut modificarea Legii finanţelor locale, prin care Constanţa a putut folosi în scopul dezvolării urbane taxele pe comercializarea produselor petrolifere exportate.
Inaugurarea Cazinoului din Mamaia s-a făcut alături de cea a Pasarelei din Mamaia la 15 august 1935. Construcția a fost votată în Parlament, la finalul anului 1934, iar construcția efectivă a început în primăvara anului 1935, fiind terminată în iulie 1935. Evident, după inaugurarea de la 15 august 1935, au continuat modernizările, pentru că nu existase suficient timp pentru ca această clădire să atingă nivelul maxim de funcționalitate.
Revista Natura din 15 ianuarie 1936 descria modul în care Cazinoul de la Mamaia răspundea așteptărilor turiștilor. Din Constanța, până la Mamaia, drumul pavat cu piatră cubică avea o lungime de 5 kilometri:
”Punctul culminant al construcţiilor îl deţin înzestrările cari s-au făcut pe plaja Mamaia… Cazino-restaurant cu terase,… cabine de băi în etaje, ca două aripi întinse lungite pe dreapta şi pe stânga cazinoului,… podul-passarelle de plimbare, înaintat în mare, la capătul căreia stau înălţate două etaje unde publicul va găsi gustări, limonade şi destul loc ca să respire aerul din larg.
Clădirile acestea masive, întoarse cu faţa la răsărit, sunt toate făcute în beton armat. Pe limba de nisip care separă marea de lacul Suid-Ghiol spre apus de Casino, este parcul băilor,… o frumuseţe de grădină cu arbori mari, boschete, pajişti, flori, cari se întind până în marginea lacului.
De la Constanţa la plaja Mamaia, pe distanţă de 5 kilometri, automobilele, trăsurile şi căruţele circulă pe o alee pavată cu piatră cubică şi cu 4 rânduri de arbori, care lungeşte fâşia mărei în apropiere de apă. Nu este nevoie să adaug că plaja şi băile Mamaia sunt servite cu apă pentru stropitul parcului, iar noaptea, ele sunt o feerie luminate cu electricitate. Văzute de departe ele par un strălucit palat din basme.
Cunoscători cari au colindat şi alte ţări, nu exagerează când afirmă că băile Mamaia înzestrate cu splendidele lucrări din ultimul timp ,rivalizează cu cele mai renumite staţiuni balneare din străinătate.
Cât priveşte întinderea plajei, nisipul fin care o acoperă, aşezarea ei între mare şi lacul Suid-Ghiol, prăjitul ei cu soarele dela răsăritul lui până la apus, şi orizontul deschis de jur împrejur,… fac să se creadă — fără a depăşi cu nimic justa măsură — , că Băile şi Plaja Mamaia, şi-au cucerit loc definitiv şi recunoscut printre cele mai frumoase plaje din lume”.
Publicația avea dreptate, polonezii, cehii, ungurii veneau pe litoralul românesc (erau state vecine cu România, Cehoslovacia, Ungaria neavând ieșire la Mare, iar Polonia, la Marea Baltică, o mare rece, unde plaja este o opțiune de durată mică, cel mult două luni pe an). Înainte de inaugurarea Cazinoului din Mamaia, în vara lui 1934, 12 000 turiști străini se cazaseră la Mamaia.
Evident, din 1941, când România a intrat în cel de-al doilea Război Mondial, aceste activități au încetat. Din 1944 până în 1958, Armata Roșie (trupele sovietice staționate în România) a folosit clădirea pe post de club militar. Până în 1989, clădirea a fost integrată în circuitul turistic de masă, după 1989, ajungând într-o stare de degradare cruntă, până când un întreprinzător privat a cumpărat clădirea încercând reabilitarea ei.
După reabilitare, de către proprietarii privați, Cazinoul Mamaia a reintrat în circuitul turistic. Astfel, reabilitată, clădirea vechiului Cazinou are 85 de camere, 9 (duble, triple, apartamente) având baie proprie, celelalte camere având baie şi bucătărie comune. Dotările sunt moderne, atât din punct de vedere al confortului cât și al tehnologiei. Există și o plajă privată cu bar, terasă, cameră bagaje, acces rapid pe plaja, promenadă privată, luminată seara, o grădină cu plante exotice, mese, scaune, bănci etc.
În cei 86 de ani de la inaugurare, soarta Cazinoului din Mamaia nu a fost deloc mai blândă decât cea a ”fratelui său mai mare” de la Constanța. În 2021, Mamaia împlinește 115 ani de existență.
0 Comments