Turiștii care vizitează Teatrul din Constanța de pe Bulevardul Ferdinand, cunoscut ca „Teatrul Fantasio” au ocazia să vadă o placă omagială pe unul din pereții fațadei și un bust în foaierul teatrului. Ambele elemente omagial-comemorative conțin numele lui Demostene Tranulis. În mod normal, ar mai fi trebuit să fie o astfel de plăcuță pe casa construită de acesta în Constanța, în 1914, de pe strada Olteniei, numărul 27, care din păcate a fost demolată.
Descoperirile epigrafice din Dobrogea atestă faptul că în vechile apoikii (numele științific dat coloniilor grecești din Antichitate) elene întemeiate în Antichitate, teatrul era la loc de cinste și era tratat cu cinste. Aici erau onorați cetățenii care se remarcau prin acțiuni personale menite să ajute orașele grecești în vremuri grele prin diverse servicii: donații în bani, comanda militară în acțiuni de apărare contra agresorilor externi, asumarea magistraturilor cetății (care în Antichitatea greacă nu erau remunerate și care presupuneau apelul la averea proprie), a însărcinărilor excepționale, onorifice, asumarea rangului de preot al unor zei ai orașului etc.
Evident că istoria Dobrogei în general și a Constanței în special nu au fost dintre cele mai fericite după epocile greco-romană și romano-bizantină. Epoca otomană a fost una de regres, mai ales după 1829. După revenirea Dobrogei la România, la 14 noiembrie 1878 (fusese pierdută în 1417), Constanța a început să renască.
Dacă grecii din Constanța modernă au pus piatra de temelie a actualului Teatru Elpis la 20 decembrie 1898 (cu mult timp înainte ei ridicaseră și Biserica Schimbarea la Față – Hagia Metamorphosis), Constanța a avut un teatru mare mult mai târziu, după trecerea primului sfert de secol al secolului XX. Aici intervine memoria care ne obligă să îl mennționăm pe Demostene Tranulis.
Constănțeanul Demostene Tranulis a văzut lumina zilei la 22 martie 1883, la Constanța. A fost al treilea fiu al familiei dintr-un total de cinci copii, toți băieți. Evident, școala comunității elene din metropola Dobrogei i-a asigurat educația necesară pentru ca să devină un important negustor de cereale și de furaje cu relații în toată țara dar și peste hotare (1).
În anul 1914, își va ridica și casa la care am făcut referire. Casa Demostene Tranulis a fost construită în stilul la modă atunci, Art Nouveau. Din fotografiile rămase se observă că semicercul de deasupra intrării – un element specific Art Nouveau avea încrustat anul 1914 al construirii imobilului, precum și inițialele proprietarului. Ferestrele aveau ornamente în formă de ghirlande și ancadramente pe două laturi. Cei care au văzut casa își amintesc că ea avea o intrare bine pusă în relief și o scară monumentală în interior. Feroneria casei era una de excepție așa cum arată în imagini balconul singurul obiect de feronerie care se păstrase înainte de demolare (cum nu se mai păstraseră nici pereții și conformația camerelor, decorațiunile fațadei și decorațiunile interioare) (2).
La 34 de ani, alături de frații săi a pornit să lupte cu arma în mână în Primul Război Mondial în care România a intrat în vara anului 1916. A căzut prizonier fiind deținut la Brăila, de unde reușește să ajungă în Moldova, unde apare alături de toți frații săi în rândul dobrogenilor care au luptat în eroica bătălie de la Mărășești.
Dobrogea îndură până la finele anului 1918 greaua și amara ocupație germano-bulgară, dar, treptat, din 1919, viața începe să reintre în normal.
Revenit la forța economică din tinerețe, Demostene Tranulis a trecut la treabă și a intuit că existau și alte posibilități de afirmare. A decis ca din 1918 să deschidă „Teatrul-Cinema Grand” în Parcul Arena Grand din Constanța împreună cu un prieten fotograf. În 1921, după ce partenerii se despart, Demostene Tranulis construiește o clădire de lemn numită Cinematograful „Tranulis” (5). Constănțenii puteau vedea acolo atât jurnale de știri, documentare, filme artistice. Pentru ca publicul să înțeleagă ceea ce urmărea, a editat din banii lui prima revistă dobrogeană dedicată teatrului și cinematografului. În 1925, a realizat un film documentar în care a inclus și Mamaia, celebra stațiune de azi.
Demostene Tranulis nu s-a oprit aici. A decis să crească apetitul constănțenilor dar și turiștilor pentru cultură, fiindcă vechiul Tomis nu avea un teatru de anvergura unei capitale de regiuni istorice, Teatrul Elpis nefiind atât de mare. A decis să construiască pe actuala locație de pe Bulevardul Ferdinand o sală a unui teatru mare. Anul 1926 l-a adus în contact cu Președintele Ligii Culturale, marele istoric Nicolae Iorga. Demostene Tranulis a cerut ca Liga să îi permită edificaea unui teatru pe care el să îl administreze timp de 15 ani pentru ca apoi să-l doneze Constanței natale (3). Demostene Tranulis a fost de acord să investească 1,5 milioane lei, tot capitalul său și s-a angajat ca teatrul să fie construit între 1927 și 1930. Piatra de temelie a fost pusă la 27 martie 1927, la două zile după Ziua Națională a Greciei (data de 27 martie este azi Ziua Mondială a Teatrului). Demostene Tranulis a cheltuit în total 5,5 milioane lei, dintre care două milioane au fost bani împrumutați și rambursați de el cu dobânzile aferente. Teatrul care atrage atenția prin splendidul spu fronton neoclasic avea dotările artistice și tehnice la modă (4).
Așadar, nu numai Cazinoul celebru construit după planurile lui Daniel Renard avea să fie atracția Constanței, teatrul venea și el puternic din urmă.
Din păcate Demostene Tranulis nu a putut să se bucure decât un deceniu de funcționarea teatrului pe care îl construise. Între timp, cu sprijinul său, Biserica (Capela Militară) cu hramul Sfinții Mihail și Gavril și Liceul Mircea cel Bătrân deveniseră realitate.
Statul național legionar proclamat la 14 septembrie 1940 a dus la îndepărtarea lui Demostene Tranulis de la conducerea teatrului pe care el, cu banii și eforturile lui, îl construise. Demostene Tranulis a cunoscut Al Doilea Război Mondial, ocupația germană (22 iunie 1941-23 august 1944), apoi ocupația sovietică de după actul istoric de la 23 august 1944. Sovieticii au dat teatrului o destinație strict militară.
Demostene Tranulis a murit din cauza unei embolii și pe fondul degradării situației sale materiale și sociale, la 24 iulie 1946, la vârsta de 63 de ani.
Urmașii familiei Tranulis au participat la 27 martie 2015 la dezvelirea plăcii omagiale a construcției Teatrului de Stat Constanța, iar în noiembrie 2016, la dezvelirea bustului marelui „everget” (filantrop, binefăcător) Demostene Tranulis.
În acest an, se vor împlini așadar 142 de ani de la nașterea constănțeanului Demostene Tranulis și 79 de ani de la moartea sa.
Surse:
- https://m.ziuaconstanta.ro/fondul-documentar-dobrogea-de-ieri-si-de-azi/articol/citeste-dobrogea-demostene-tranulis-cel-care-a-adus-in-constanta-cinematograful-filmele-documentare-prima-revista-de-teatru-si-cinema-5233.html
- https://heritageconstanta.com/listings/casa-demostene-tranulis
- https://elpis.ro/wp-content/uploads/2019/06/07-Tranulis-Demostene.pdf
- https://romanialibera.ro/special/povestea-grecului-care-a-adus-teatrul-in-dobrogea-435106/
- Teatrul de stat din Constanta. „Istoric”.
0 Comments