Ion Bănescu, un nume de referință pentru istoria Dobrogei

4 min


Ion Banescu - Constanta 360
Ion Banescu - Constanta 360

Ion Bănescu este unul dintre cele mai importante nume care vin pe buzele dobrogenilor, constănțenilor, când vine vorba despre un om care le-a schimbat prezentul și le-a asigurat viitorul.

Ion Bănescu a văzut lumina zilei în anul 1851, la Roman, în Principatul Moldovei. Pentru a înțelege din ce generație a făcut parte, era mai mic cu un an decât poetul național Mihai Eminescu și cu un an mai mare decât dramaturgul Ion Luca Caragiale. Pe cele trei mari personalități le-a legat o bună perioadă aceeași ocupație, anume „revizor școlar”.

Ion Bănescu a urmat cursurile Academiei Mihăilene din Iași, apoi și-a completat studiile, devenind un elev eminent în Filologie și Drept, la Berlin. A studiat, de asemenea, Istoria și Arheologia.

La o scurtă incursiune prin viața sa profesională, regăsim următoarele jaloane:
 În 1874, Ion Bănescu a fost numit revizor școlar în Basarabia de Sud – Cahul, Ismail, Bolgrad. Aici a venit în contact cu realitățile de peste Dunăre, adică din Dobrogea, la acea dată, provincie otomană. A fost și supleant al Tribunalului din Cahul.
 La 24 februarie 1879 a fost numit subrevizor, apoi revizor școlar general pentru Dobrogea. Avea temeinice cunoștințe despre regiunea dobrogeană și cea de vărsare a Dunării în Marea Neagră.
 La 15 februarie 1882, ministrul Grigore Tocilescu l-a numit pe Ion Bănescu Inspector al Antichităţilor Dobrogei. A adus o incontestabilă contribuție pregătirii regulamentului pentru organizarea învăţământului primar, comisiei judeţene pentru constatarea şi verificarea titlurilor de proprietate rurală din Dobrogea.
 S-a căsătorit în 1891 cu Elena Handoca, institutoare la Școala Nr. 2 de Fete, din Constanța, fiica unor români veniți din Sudul Dunării în Dobrogea. Împreună au avut patru copii.
 La 3 octombrie 1893, a fost numit director și profesor la Școala Normală de Institutori și Învățători, din Constanța;
 La 12 septembrie 1896 a fost numit profesor de geografie și limba franceza la Gimnaziul Clasic din Constanța. Doi ani mai târziu avea să devină directorul instituției.
 La 1 ianuarie 1900 este numit Președintele Comisiei Interioare Orașului Constanța. Ion Bănescu a avut inițiativa înființării cartierului românesc în Constanța.
 A ocupat postul de consilier comunal până la data de 28 mai 1901.
 La data de 7 februarie 1905 a fot ales primar al Constanței, prim mandat ce avea să se încheie în data de 11 aprilie 1907.

Ca Primar al Constanței a fost un veritabil revoluționar. Pornind de la tradiția antică și bizantină a cetății Tomis, a considerat potrivit ca orașul să fie organizat pe cartiere specializate. Adică, orașul să aibă o zonă instituțională, una rezidențială, apoi o zonă comercială, una industrială, zona portuară și zona turistică. În plus, a dispus creionarea unui plan rectangular de trasare și împărțire a străzilor. Influența clasică romană era evidentă. Ion Bănescu și-a dorit introducerea iluminatului public în oraș. A dorit să alimenteze orașul cu apă potabilă din Dunăre, a venit cu ideea amenajării Falezei și chiar a creării Bulevardului Elisabeta, pentru promenadă. A dorit să construiască o uzină electrică la Constanța, a sprijinit ideea construirii Cazinoului (clădirea actuală finalizată și inaugurată în 1910), a introdus „tramcarele” (tramvaiele cu cai). A luat decizia de a face primele eforturi în vederea organizării turistice a așezării Mamaia, devenită azi o stațiune de prim rang.

In anul 1906, Ion Bănescu a primit „Medalia de Aur” la Expoziția Română din București, pentru cercetările arheologice. A fost ales membru al Societății Etnografice din Franța, a primit „Medalia Academiei din Paris”. medalia „Răsplata Muncii Clasa I” de către Secția Științifică Română, pentru capodopera sa, „Harta etnografică a Dobrogei”. În plus, Societatea Geografică din România l-a ales membru cu drepturi depline.

 Din data de 20 noiembrie 1908 a fost numit consilier comunal, funcție ocupată până la decesul său din data de 11 noiembrie 1909. Ion Bănescu are un mormânt cu monument în Cimitirul Central din Constanța.

 În necrolog, Petru Vulcan scria despre marele dispărut: ”Bănescu pentru scumpa sa Constanţa a fost un fenomen din acelea ce rar se produce în istoria desvoltării sociale a unui popor, şi dacă i-am analiza cu deamănuntul faptele, munca ce-a depus-o pentru binele obştesc, sârguinţa şi inteligenţa sa sclipitoare apoi n-am greşi de loc dacă l-am pune pe aceeaşi treaptă de egalitate cu marile figuri ce au ilustrat primariatele noastre şi ale capitalei Austriei. Căci Bănescu n-a fost numai un bun şi harnic gospodar ca primar al comunei Constanţa, ci şi un genial inovator determinând evoluţii ce generaţii întregi nu reuşesc să le realizeze. Istoria nepărtinitoare va şti să-i fixeze locul de cinste ce i se cuvine printre marile figuri ale fiilor acestei ţări”.

 Soția sa a murit la puțin timp după el, copiii lor rămânând orfani. Sora Elenei, Lucia Lăpușneanu, institutoare, i-a crescut. Ea a locuit în casa soților Bănescu, construită în memoria lor, pentru cei patru copii, de către autoritățile locale. Casa este amplasată pe Bulevardul Tomis, nr. 110 și este formată din parter și mansardă. Ea a moștenit și patrimoniul cultural al lui Ion Bănescu. Lucia Lăpușneanu și copiii au plecat în Moldova, în timpul ocupației bulgaro-germane a Dobrogei, revenind în 1918, găsind casa devastată și patrimoniul furat.

Constănțenii l-au onorat prin colecta (efectuată la propunerea lui Take Ionescu) care a avut ca scop realizarea unui bust din bronz, realizat de marele sculptor A. Paciurea, în timp record, și expus în mai 1910 în cadrul unei expoziții dedicate tineretului pasionat de arte. Amplasarea bustului a generat dispute, deoarece unii doreau să îl pună în Grădina Mircea cel Mare, alții în Piața de pe Strada Griviței, la Biserica Adormirea Maicii Domnului. În 1916, a fost pus în fața bisericii. În 1931, se cerea deja înlocuirea soclului cu unul mult mai demn de marea personalitate al cărui bust îl susținea. În cele din urmă, acesta este azi plasat în fața Primăriei Constanța.

Ion Bănescu a rămas pionierul integrării Constanței în administrația și cultura românească. A avut contribuții majore în valorificarea științifică a potențialului Dobrogei. Un liceu din Mangalia îi poartă numele, Liceul Tehnologic „Ion Bănescu”.

Casa Bănescu, moștenită de fiul cel mare, Gheorghe, a găzduit mai multe instituții publice, inclusiv Cenaclul Uniunii Scriitorilor filiala Dobrogea, Biblioteca Regională, Casa Pionierilor, UCEFS, spațiu de jocuri mecanice, Cooperativa Victoria, Școala Populară de Arte, azi aici fiind Centrul Cultural Județean „Teodor Burada”.


Like it? Share with your friends!

Constanta 360

0 Comments

Adresa ta de email nu va fi publicată.