Casa Cănănău (Bulevardul Elisabeta, nr. 7) a fost ridicată în perioada 1913 – 1926, autorizația de construcție fiind eliberată la 13 august 1913. Clădirea, o adevărată capodoperă, a aparținut fostului primar conservator al Constanței, Titus Cănănău, care a lucrat la ridicarea imobilului cu arhitectul Victor Stephănescu. Clădirea este azi este un monument istoric de categoria B (importanță regională).
Casa, care are vedere la Cazino, se distinge prin frumusețea și unicitatea arhitecturii. Construcția îmbină elemente neoromânești, cu o ornamentație specifică stilului Art Nouveau, la care se adaugă o influență a stilului britanic de inspirație victoriană. Clădirea este asimetrică din punct de vedere compozițional, fiind gândită „într-o legătură livrescă și romanțioasă cu priveliștea panoramică asupra mării”, după expresia regretatului specialist Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă din Constanța. Casa a fost ridicată după planurile marelui arhitect Victor Stephănescu.
Parterul Casei Cănănău este grandios și are trei intrări: intrarea principală, prin față (astăzi aceasta este blocată, aici fiind practicată o logie spre stradă), o ușă laterală, care oferă acces din Bulevardul Elisabeta și o a treia intrare, posterioară, oferă acces din strada Luntrei. Intrarea principală a fost utilizată la acțiunile de protocol. Accesul curent se făcea prin intrarea laterală. Prin intermediul câtorva trepte se intra într-un hol imens, în fundal, se urca pe o scară monumentală la etaj. Holul separa un salon și un birou cu vedere spre stradă.
În spate se aflau bucătăria, sufrageria, un grup sanitar, camera pentru servitori. O scară secundară oferea acces spre demisol și spre etaj.
La parterul clădirii sunt șase camere în care primarul obișnuia să își invite oaspeții. Camera cu flori este amenajată în stil English Rose. Camera Albă este o cameră cu panoramă impresionantă și foarte luminoasă. Camera Stejar, numită odinioară „biroul lui Titus”, Camera Vișinie, amintesc din eleganța Angliei. Lângă Camera Verde se afla Camera Trabuc, dedicată havanelor cubaneze.
La etaj se aflau două dormitoare mari, cu vedere spre stradă, având baia comună între ele. Din holul principal putea ajunge la alte două dormitoare. În spate se afla un mic atelier fotografic dotat cu o cameră obscură, o baie, camera pentru servitori. Scara secundară oferea acces la podul casei.
Arhitectura unică a Casei Cănănău prezintă elemente volumetrice deosebit de interesante, alternând cu ornamente simple, sobre. Partea stângă-laterală este ieșită în rezalit, având un bowindow semicircular a cărui friză este decorată cu frunze de castan. Aici se deschid fereastra și ușa încadrată în arc frânt.
În partea dreaptă a clădirii, există o mică loggie având două coloane scurte, masive, capiteluri ornamentate cu impostă, alături de două vase de piatră. Etajul părții drepte a clădirii include un balcon dotat cu o ușă și cu o fereastra, un vas mare de piatră având o friză în relief și un horn înalt de piatră, construit în stil gotic, aflat în prelungirea fațadei. Atrag atenția și contraforții și aplicele de fier în formă de floare de crin.
Colțul drept al clădirii este rotunjit, iar fațada laterală are ferestre dreptunghiulare cu baghete și ferestre semicirculare la etaj. Compoziția asimetrică este specifică tuturor caselor rezidențiale occidentale.
Coșurile de fum ale sobelor și șemineelor sunt foarte înalte și se încadrează în compoziție cu acoperișul, întreaga volumetrie oferind monumentalitate Casei Cănănău. Tâmplăria are forme dreptunghiulare sau forme terminate în boltă. Golul boltit de la etaj, cu acces la terasa-balcon dinspre stradă, este înscris într-o mini-nișă care se termină cu un arc
frânt. Decorul-placaj din piatră al clădirii se extinde spre hornuri printre țigle-solzi care compun acoperișul.
Atrag atenția și cele două coloane solide ale porticului de la intrare (astăzi o loggie) care susțin balconul din axul central. Compoziția clădirii este completată cu vase ornamentale masive, cu toate colțurile rotunjite, cu bovindoul salonului de la parter, care se termină cu balconul semioval, care conține frize decorative cu motive de frunze de castan, oferind o imagine romantică a unei case cu priveliștea fantastică spre mare.
După anul 1945, Casa Cănănău a fost succesiv sediu pentru Banca Națională din Constanța, apoi sediul Consulatului Republicii Populare Chineze, în prezent găzduind restaurantul „Queen Elisabeth”.
0 Comments